Sunt la servici. Vine un client la mine si imi cere sa il servesc. Abia daca il salut, incerc sa ii zambesc, dar nu am chef sa o fac… Suna telefonul si la capatul celalalt al firului este o clienta foarte draguta si joviala care are chef de vorba. Este e clienta super, dar azi nu am chef de ea. Nu am chef sa ii raspund la intrebari, nu am chef sa o intreb ce doreste, cu ce pot sa o ajut. Ca sa scap de ea, ii fac legatura la o alta colega cu poate mai mult chef decat mine.
Sunt pe strada, plec spre casa, vad in jurul meu ca se intampla lucruri care, de obicei, m-ar fi facut sa zambesc fara ca macar sa bag de seama, dar acum n-am chef. N-am chef sa privesc in jur, mai bine privesc in jos. Nu am chef sa rad, nu am chef sa ma amuz de ceva anume.
Ajung acasa. Ma asteapta mama bucuroasa, dar n-m chef sa o salut, sa o pup si sa o strang in brate. Totusi, intr-un suflet vine la mine si imi spune ca mi-a cumparat ceva frumos. E un portofel dragut in care spune ea sa imi pun banii de salariu pe care tocmai i-am primit astazi. Dar, n-am chef sa-i multumesc, n-am chef sa o pup, n-am chef sa ii arat ca imi place, n-am chef sa ii zambesc. Pur si simplu, n-am chef de nimic din jurul meu, nici macar de mine nu am chef. A venit timpul sa ma bag in pat si sa dorm, dar nici macar de somn nu am chef .
De un singur lucru am chef.. am chef sa il vad pe el, am chef sa il sarut, am chef sa il tin in brate si sa ii spun ca il iubesc, am chef sa ma tina in brate, sa ma mangaie, am chef sa ma sarute si sa imi spuna ca ma iubeste. Ce pacat ca el nu are chef de mine.
Suna telefonul mobil. Este el. Cred ca vrea sa ne impacam. Am chef din nou. Am chef sa rad. Am chef de toate.
Love sucks! True love swallows